Proză - arevahar
Sunday, November 25th, 2007
AREVAHAR
Partea I
Actul I
Personaje:
Eu
(Acest act se întâmplă în capul meu. Pe scenă nu se mai află nimeni în afară de mine. Stau cu faţa la public, în picioare, îmbrăcat într-o cămăşoaie albă. Din când în când gesticulez spre nedumerirea publicului care nu înţelege de ce trebuie să suporte un sfert de oră –atât cât durează acest act- un personaj mut.
Lumina este galbenă, difuză. Inginerului de sunet a fost trimis la bufetul teatrului pentru a nu a avea tentaţia de a introduce muzică de fond. În tăcerea deplină se aud comentariile nemulţumite ale publicului, lucru ce nu îmi încurcă gândurile.
Îmi închipui că publicul vine spre mine, fiecare spectator purtându-şi scaunul. Se aşează pe patru rânduri, două în dreapta mea şi celelalte două, în stânga, cu faţa spre sala pe care o percep ca fiind parbrizul unui troleibuz ce parcurge un anumit traseu din Bucureşti.)
Eu (în gând):
Troleibuzul care mă aduce de la ospiciu merge foarte încet. (more…)
