paul bogdan home

2 Arevahar I

Partea întâi a acestei cărţi însumează doar bucăţi din mine care, în prezentarea aceasta, nici măcar nu reuşesc să mă definească complet. Mai ales că unele pasaje sunt ficţiune pură. Toţi aceia pe care i-am consultat asupra acestor prime pagini mi-au reproşat în majoritate lipsa firului epic. „Dar există!” le-am spus… „în capul tău” mi-au răspuns cei mai mulţi. Sastisit de „jurnalele” ce bântuie piaţa literară, am hotărât să inventez împărţirea acestei dramaturgii-cameleon în mai multe părţi, inserând mai mult dialog şi personaje pe marginea unei poveşti pe care am absoluta convingere că nu o voi finaliza niciodată. (more…)

Posted in proză | No Comments »

Proză – arevahar

AREVAHAR

Partea I

Actul I

Personaje:
Eu

(Acest act se întâmplă în capul meu. Pe scenă nu se mai află nimeni în afară de mine. Stau cu faţa la public, în picioare, îmbrăcat într-o cămăşoaie albă. Din când în când gesticulez spre nedumerirea publicului care nu înţelege de ce trebuie să suporte un sfert de oră –atât cât durează acest act- un personaj mut.
Lumina este galbenă, difuză. Inginerului de sunet a fost trimis la bufetul teatrului pentru a nu a avea tentaţia de a introduce muzică de fond. În tăcerea deplină se aud comentariile nemulţumite ale publicului, lucru ce nu îmi încurcă gândurile.
Îmi închipui că publicul vine spre mine, fiecare spectator purtându-şi scaunul. Se aşează pe patru rânduri, două în dreapta mea şi celelalte două, în stânga, cu faţa spre sala pe care o percep ca fiind parbrizul unui troleibuz ce parcurge un anumit traseu din Bucureşti.)
Eu (în gând):
Troleibuzul care mă aduce de la ospiciu merge foarte încet. (more…)

Posted in proză | No Comments »