paul bogdan home

Nici prin mintea păsării

Aş putea să supravieţuiesc, desigur!
Să-mi încordez muşchii braţelor
prinzând lumea de gât sau din dreptul maţelor,
să mi-o aduc în dreptul ochilor
şi să mă uit scârbit în ea…
să o întreb despre sănătatea mea mucedă,
despre durerea mea umedă,
despre pasărea mea şubredă.
Sigur că aş putea supravieţui,
sunt bărbat,
pe pieptul meu sunt gravate cuvinte
cu înţelesul înalt
care se mişcă adânc şi ciudat
când îmi încordez muşchii braţelor
formând alte şi ale cuvinte
cu înţeles mai ascuns
şi mult mai fierbinte
ce nu i-ar putea trece păsării mele
niciodată
prin minte. 

Posted in poezie | No Comments »

Ana

Ana îşi dorea foarte mult un copil.

„Îngere!”, striga, „Îngere! Îngere!”

El îşi întorcea privirea către ea urcând mai departe.

„Îngere!”

Toate nopţile erau la fel, preacurate,

tinere.

Emanuel a găsit-o pe câmp, se ruga ca un cântec.

Adoraţie.

A prins-o de faţă, a privit-o în pântec,

a pus-o în zid de biserici.

De atunci, din sufletul ei se naşte ceva

ca o naţie.

Posted in poezie | No Comments »

Dincolo

Pe cer există doar aer şi astre.
Dincolo, cu mult mai mult de atât,
încât,
tot ce ne-am putea imagina vreodată,
privind afară din ungherele noastre,
ar fi ca o clipire de pleoapă a lui Dumnezeu,
pe care nu ni-l putem închipui.

Posted in poezie | 1 Comment »

Volum de poezie – Ioana

A ucide

Îmi ţineam respiraţia şi-mi încordam braţul,
simţeam coarda vibrând
şi zborul-săgeată,
ştii,
femeia cade întotdeauna-ntr-o parte
învelită în pleată,
ghemuită ca o durere,
ca o teamă.

I se vedeau ultimile zvâcniri dintre coaste,
amintirile i se îngrămădeau
printre buze să iasă,
ştii,
femeia visează frumos
chiar şi-n ultimul somn ce-o apasă,
ca o eliberare,
ca un la revedere. (more…)

Posted in poezie | No Comments »