paul bogdan home

Rahatul cu apă rece era un tabiet săvârşit după cafea care s-a pierdut cândva după război. În cafenele sau în camera de zi a madamelor te puteai delecta cu această delicatesă orientală care varia în funcţie de gusturi. Alături de şerbet, baclava şi sarailie făcea parte din larga familie a zaharicalelor aduse mai întâi din Levant şi apoi împământenite aici de către turci, greci şi armeni.
Orice fitisit care se respecta ştia că atât cafeaua cât şi rahatul se beau cu apă rece, în cazul primei pentru a îi simţi gustul şi tăria mai bine iar în cazul rahatului sau lohum-ului (turcă) pentru a-i tăia din dulceaţă.
Nu ştiu cum se va fi plimbat rahatul prin înţelesul românului dar acesta, probabil din silă pentru tabieturile simandicoase, a desconsiderat această zaharicală într-atât încât a asemuit-o încet-încet cu „un lucru fără importanţă” cum inocent ne spune DEX-ul.
Nu vreau să mă întorc în timp cu tine, călătorule, ci să te iau cu mine în plimbările mele scurte sau lungi pentru a vedea împreună cam cum stă treaba rahatului cu apă rece în concepţia cetăţeanului contemporan. Şi, pentru că mie îmi plac în mod deosebit pieţele, o să mergem împreună în Obor.
Începem să ne strecurăm prin mulţime. Aici sunt tarabele cu viermi, undiţe, cârlige, peşti ce tremură în acvarii şi meseriaşi rromi care se pricep de minune la împletit aţe pe beţe. Două mii linguriţa de viermi, de la zece la câteva sute de mii peştele degerat, cincizeci de mii jumătatea de mămăligă pregătită cu şofran, sămânţă de floarea soarelui şi alte ingrediente secrete, reţete ce se pasează testamentar. O bogăţie de culoare! Cu un amalgam de produse şi mici meseriaşi tuciurii te întâlneşti în tot Oborul, chiar şi la textile şi ceramici, la legume şi fructe, la murături de parcă vizionarul Carol I n-ar fi adus bulgarii de peste Dunăre la Afumaţi ca să grădinărească şi românul n-ar fi fost el de neamul lui cărăuş profesionist.
Impresionant este preţul unitar care se lăfăie pe grămezile de produse agricole. Toate tarabele parcă(?) ar avea un singur patron. Spun „parcă” deoarece băbuţa cu batic albastru (care vinde şi banane din curtea ei), ne face semn că dă ardeii cu cinci mii mai ieftin. Urmăreşte cu privirea un burtos ce pare tartorul grădinarilor, probabil este cel ce se ocupă cu marketingul sindicatelor de grădinari. O lăsăm să-l urmărească în linişte ca să putem şi noi avea linişte în plimbarea noastră.
Să schimbăm parcela. Detergenţi, chiloţi, pantofi de sport, plăsticăraie turnată în toate formele de uz menajer, electro-casnice, blugi, toate-toate cu ştampila mărcilor de renume. Adidas, Nike, Puma, Levis şi-au deversat deşeurile toxice în fluviul de oameni ce se înghesuie în vad. „E originale!” ne asigură un vânzător. Dar noi suntem prea snobi ca să cumpărăm un tricou Puma doar cu 150.000 de lei şi prea săraci ca să ne permitem să cumpărăm un pantof de sport Adidas a cărui talpă de plastic are succes la snowboard şi care ne-ar părăsi doar după câţiva kilometrii pe trotuarele Bucureştilor. Deh, calicul e şi fudul. Nu mai mergem prin talcioc unde rahatul se vinde fără apă rece, la kilogram.
Ne întoarcem puţintel spre stânga ca să mirosim micii şi să admirăm curajul consumatorilor. Gustul nu o să îl putem descrie în aceste rânduri deoarece noi suntem mai sărăcuţi în ceea ce priveşte curajul. Dar, probabil, este singular. Praful ridicat de picioarele sutelor de mii de bucureşteni oferă acestui mic produs o aromă specială. Iar muzica oborăşeană, un amestec de „tu-i mă-sa” şi „altu’ ca mine lume nu-i” cântată de copii minune, condimentează din plin poftele târgoveţilor ce halesc dând din capete, pe melodie. O uscaţivă tatuată sub ochi, fumează picior peste picior şi aruncă fumul cu jale spre cerul ploios al „târgului de vite”. E tabietul ei după tocătură.
Mă cam dor picioarele. O luăm cătinel spre casă trecând pe lângă „Magazinul Obor” pe trotuarele căruia odinioară bulgarii vindeau BT. Acum găseşti aici facturi, decodoare HBO, covrigi, fete ieftine, hoţi de buzunare şi câte un student care cântă la chitară melodii folc. În spatele studentului dansează din buric, aplaudând, un aurolac cu pupilele mărite.
E, cam asta s-a întâmplat astăzi. Dacă vi s-au strepezit dinţii nu uitaţi să beţi un pahar cu apă rece.