Lohum fâstâcit
Warning: array_key_exists() [function.array-key-exists]: The second argument should be either an array or an object in /var/www/vhost/scriptor.info/wp-upgraded/wp-content/plugins/wp-postviews/wp-postviews.php on line 126
Acest text nu este o recenzie de carte, ci o sesizare asupra unor manipulări grosolane care se intitulează: Chestiunea Armeană, traducere şi adaptare de L. Nazare, editată de „Centrul de Cercetare, Dezvoltare, Educaţie şi Cultură „Dunărea de Jos”, care nu ştiu cui aparţine dar ştiu căror interese serveşte.
Este o carte care doreşte a spăla crima în care au pierit 1.500.000 de armeni, nu de mâna Imperiului Otoman, ci de mâna întemeietorilor statului modern Turc.
Iată cât de nefericit începe această carte: „Termenul Armeni care apare în publicaţia noastră se referă la cei care au fost membrii bandelor rebele şi au participat la activităţi teroriste…”
Dintr-o simplă trăsătură de condei, armenii au fost categorisiţi drept terorişti şi criminali.
În sfârşit: istoria genocidului armean pe scurt:
Începând cu anul 1915 până în anul 1921 au murit executaţi sau pe drumul exilului 1.500.000 de armeni. Acest prim genocid al secolului crimelor în masă se atribuie de către istorie Imperiului Otoman dar, cu toate acestea Republica Turcă refuză recunoaşterea genocidului armean. De ce oare? Lucrurile sunt foarte simple!
Încă din anul 1908 puterea nu mai se afla în mâna Sultanului, ci în mâna „Junilor Turci”, formaţiune naţionalist-progresistă care număra printre rândurile sale şi pe cel ce avea să fie în 1923 primul preşedinte al Turciei moderne: Mustafa Kemal, denumit şi Ataturk (părintele Turciei). Ataturk, ofiţer în armata care ucide armeni în masă, ofiţer al forţelor armate turce a V-a care escorta în deşertul Siriei lungile coloane de deportaţi armeni. Ataturk, comandantul forţelor turce care au luptat în Caucaz şi i-a ucis pe armenii (aşa-zişii rebeli terorişti) care îşi apărau localităţile aflate pe terotoriul Armenei istorice locuite în preponderenţă de ei.
Nu trebuie să mai spun de ce ghiaurii se săturaseră de opresiune. Cine are timp şi dorinţă se poate interesa despre felul cum era tratat un nemusulman în acele vremuri. Cu toate acestea, genocidul împotriva unei naţii creştine nu putea fi înfăptuit de un stat cu orientări musulmane. Chiar dacă supuşii creştini aveau parte de un tratament dicriminatoriu, aceştia erau protejaţi de Coran. Orice acţiune împotriva creştinilor ar fi obţinut oprobriul tuturor ţărilor musulmane.
Să mă întorc la cărţulia care sper că nu a văzut lumina zilei cu ajutorul statului de drept în care trăim…
Încă încă din prima pagină, broşurica, pune declaraţii în gura armenilor, nesusţinute de documente, aruncate pe piaţă doar doar s-or lipi ca noroiul de cititor. „poporul turc ca o populaţie care poate fi anihilată”, „curăţirea etnică împotriva turcilor”. În fapt, aceste afirmaţii sunt înregistrate ca fiind rostite de junii turci la adresa armenilor şi se află în toate mărturiile scrise ale acelor crunte zile, mărturii de necontestat ca ale ambasadorului Statelor Unite la Istanbul, Henry Morgentau.
Hai să redăm un pasaj:
„Armenii au acţionat prefăcându-se inocenţi până în 24 aprilie 1915: până atunci ei au acţionat ca şi cum Administraţia Otomană i-ar fi reprimat, ar fi fost supuşi la tot felul de torturi şi brusc pe 24 aprilie 1915 s-ar fi dorit ca ei să fie eliminaţi prin genocid şi ar fi fost ucişi prin ardere, fiind tăiaţi în bucăţi.”
Pe 24 aprilie 1915 au început acţiunile unui genocid ce avea să ţină până în anul 1921, după unii, până în 1923, după alţii. Primul act criminal a fost uciderea în Istanbul a aproximativ 5000 de intelectuali. Ce putem să spunem despre expresia: „ar fi fost ucişi prin ardere, tăiaţi în bucăţi”???
Paragraful următor:
„De fapt, ei au început revolta în 1780 la Maraş/Zeitun prin neplata impozitelor recurgând în acest scop la folosirea armelor.”
Putem face un calcul? Oare câţi ani sunt din 1780 până în 1915? Şi chiar dacă ar fi fost o revoltă armată, asta nu ar fi justificat uciderea tuturor armenilor(excepţie făcând bărbaţii înarmaţi care erau mai greu de ucis) din acea zonă de către armata turcă din care făcea parte şi proaspătul maior Mustafa Kemal. Sună ca o veche problemă care trebuia îndepărtată definitiv.
Cărţulia dementă continuă în aceşti termeni până la final. Declarând documentele oficiale ca fiind false, inventând cifre şi armate armene care terorizau armata turcă…
Toate acestea nu ar deranja, lătratul este şi el o formă de comunicare. Deranjează faptul că o astfel de broşurică apare în România, după presupunerile mele, cu ajutorul autorităţilor române…
Să fie asta o mână de ajutor dată Turciei pentru a intra în Uniunea Europeană? Habar n-am!
Un lucru ştiu cu siguranţă! În 1921 România îşi deschidea graniţele pentru a primi refugiaţii acelui genocid. Am în posesie sute de paşapoarte ale acelor familii. Nu au venit aici, în România, pentru că erau mici comercianţi şi că aveau un vad bun, ci pentru că nu mai aveau casă.
Aceste lucruri trebuie scrise deoarece crimele Turciei nu s-au oprit la armeni. În proaspăta înfiinţată Turcie modernă s-a continuat epurarea minorităţilor. Grecii (1924-1928) şi kurzii(1991) fiind exemple clare ale intenţiilor fascistoide turce.
Scriu aceste lucruri conştient fiind de faptul că aceste declaraţii mi-ar aduce condamnarea la închisoare în democrata şi moderna Republică Turcă şi moartea pe străzile Bucureştiului. Nu a trecut un an de când un jurnalist armean, Hrant Dink, a fost ucis la Istanbul pentru simplul fapt că era un militant al recunoaşterii genocidului armean.
Pentru documentare:
-AMBASSADOR MORGENTHAU’S STORY
- Istoric
agon Paul Bogdan
You must be logged in to post a comment.